Frumusetea Vine Din interior. Cum Putem Preveni Imbatranirea Pielii?

Legătura dintre nutriție și starea de sanatate pielii sau, mai degrabă, efectul nutriției asupra îmbătrânirii pielii a reprezentat un domeniu de cercetare interesant nu numai pentru oamenii de știință, ci și un domeniu comun de interes pentru oameni de-a lungul anilor, de la cele mai vechi timpuri până în prezent. Îmbătrânirea pielii constă din două procese distincte din punct de vedere clinic și biologic. Prima este îmbătrânirea intrinsecă a pielii, care reprezintă îmbătrânirea din punct de vedere cronologic și afectează pielea în același mod in care imbatranesc toate organele interne. Al doilea este îmbătrânirea extrinseca a pielii ca rezultat al factorilor externi și a mediului, în special expunerea cronica la soare și la radiatii ultraviolete (UV), dar și fumatul, poluarea, privarea de somn și nutriția necorespunzătoare.

Insa, putem sa prevenim îmbătrânirirea pielii din cauze extrinsece. Cea mai bună strategie de prevenire împotriva acțiunii nocive a radicalilor liberi este un stil de viață bine reglementat (restricție calorică, îngrijire corporală și exerciții fizice pentru organism), cu condiții de stres scăzute și o dietă nutrițională echilibrată, in special bogata in alimente bogate în antioxidanți.

Cercetătorii au descoperit  ca antioxidanții, cum sunt carotenoizii, tocoferolii și flavonoidele, precum și vitaminele (A, C, D și E), acizii grași omega-3, unele proteine ​​și lactobacilii sunt considerați agenți capabili să promoveze sănătatea și frumusețea pielii. In acest articol vor fi prezentate pe larg, ce trebuie sa consumam pentru a preveni imbatranirea pielii:

VITAMINE:

ACIDUL L-ASCORBIC (VITAMINA C)

Vitamina C, denumită și acidul L-ascorbic, este solubilă în apă, fotosensibilă și este cel mai important antioxidant hidrofil. Vitamina C nu este sintetizată în mod natural de organismul uman și, prin urmare, este necesar un aport alimentar adecvat de vitamina C, esențial pentru o dietă sănătoasă.

Cele mai bogate surse naturale sunt fructele și legumele proaspete, exemple: citricele, coacăzul negru, macesul, guava, ardeiul iute si patrunjelul.

 Acidul L-ascorbic poate fi utilizat pe cale orală și locala pentru beneficiile sale asupra pielii. Vitamina C este un cofactor , care stabilizează structura colagenului. De asemenea, joacă un rol în absorbția de fier și crește biodisponibilitatea seleniului.

Cele mai frecvente manifestări cutanate care însoțesc deficitul de vitamina C sunt atribuite afectarii  sintezei de colagen. Se manifesta prin keratoza foliculilor de păr, în principal pe brațele superioare și foliculii devin hemoragici. În plus, deficitul de vitamina C provoacă scorbut, o boală cu unele manifestări, cum ar fi fragilitatea, leziuni ale pielii, sângerări la nivelul gingiilor, ușurință în apariția vânătăilor sau vindecare lenta a rănilor.

Acidul ascorbic se utilizează local în diferite produse cosmetice, de exemplu pentru iluminarea pielii in cazul pigmentarii, pentru creme anti-îmbătrânire și in formulări pentru protecție solară.

Un studiu pe termen lung a observat efectele unei combinații de acid ascorbic și D-α-tocoferol (vitamina E)  pe leziuni epidermice induse de UVB. Tratamentul a fost bine tolerat și ar putea fi folosit profilactic împotriva efectelor periculoase ale iradierii solare UV și a cancerului de piele, conform autorilor.

TOCOFEROLII (VITAMINA E)

Complexul de vitamina E este un grup de 8 compuși numiți tocoferoli. Tocoferolul este un antioxidant legat de membrana liposolubilă și, în consecință, un agent de curățare a radicalilor liberi, în special a oxigenului puternic reactiv. Tocoferolul este ca vitamina C, un antioxidant endogen, non-enzimatic, natural.

Cantități mari de tocoferol se gasesc în legume, uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de germeni de grâu, uleiul de floarea-soarelui, uleiul de șofrănel și semințe, porumb, soia și unele feluri de carne. Aportul de vitamina E din surse naturale actioneaza impotriva reticularii colagenului și  peroxidarii lipidelor, ambele fiind responsabile pentru îmbătrânirea pielii.

Vitamina E aplicată topic este utilizata pentru reducerea eritemului, pentru arsuri solare, pentru afectarea cutanata indusa de UVB și a fotocarcinogenezei în majoritatea studiilor publicate.

Deficitul de vitamina E a fost asociat cu un tip de edem cu eritem papular sau seboreic, uscăciunea și depigmentarea pielii la sugarii prematuri.

Există numeroase studii clinice care au testat efectele tocoferolului. Administrarea pe cale orala de combinații a vitaminelor C și E, impreuna cu alți compuși fotoprotectori, au crescut dramatic efectele fotoprotective, deoarece acestea actioneaza sinergic.

CAROTENOIZII (VITAMINA A, Β-CAROTEN, ASTAXANTIN, RETINOL)

Carotenoizii sunt derivați ai vitaminei A, la fel ca β-carotenul, astaxantina, licopenul și retinolul, care sunt antioxidanți foarte eficienți și posedă proprietăți fotoprotectoare.

Β-carotenul este cel mai proeminent membru al grupului de carotenoizi, coloranți naturali care se găsesc în dieta umană. În comparație cu alte carotenoide, rolul primar al β-carotenului este activitatea sa ca provitamina-A. În plus, β-carotenul poate acționa și ca un agent de curățare a radicalilor lipidici, așa cum s-a demonstrat in vitro.

Exemple de fructe și legume care conțin β-caroten: Morcovi, dovleac, cartofi dulci, mango și papaya.

β-carotenul este un fotoprotector endogen, iar eficacitatea sa de a preveni formarea de eritem indus de UV a fost demonstrată în diferite studii. La voluntarii sănătoși, administrarea orală de β-caroten timp de 12 săptămâni poate duce la o reducere a eritemului indus de UV. Efecte similare au fost descrise la voluntarii care au primit o dietă bogată în licopen.

Astaxantina se găsește în microalge, drojdie, somon, păstrăv, krill, creveți, raci și crustacee. Efectele de protecție UV ale extractului de alge care conține 14% astaxantină in comparatie cu  astaxantina sintetică au fost testate. A rezultat faptul ca Astaxantina are efect fotoprotector si ofera protectie impotriva modificarilor celulare produse de razele UVA.

Licopenul este un pigment carotenoid roșu aprins și un compus fitochimic găsit în roșii și alte fructe și legume de culoare roșie, cum ar fi morcovii roșii, pepenii verzi și papaya (dar nu si căpșunile sau cireșele). Deși licopenul este din punct de vedere chimic caroten, nu are activitate ca vitamina A.

Β-carotenul și licopenul sunt, de obicei, carotenoizii dominanți în sângele și țesuturile umane și sunt cunoscuți că modulează proprietățile pielii atunci când sunt ingerate ca suplimente sau ca produse alimentare. Deși nu pot fi comparate cu protecția solară, există dovezi că protejează pielea împotriva arsurilor solare (eritemul solar) prin creșterea apărării bazale împotriva deteriorării mediate de razele UV.

Retinolul este important pentru corpul uman; Desi, corpul uman nu il poate sintetiza. Retinolul, este esențial pentru creșterea, diferențierea și protejarea țesuturilor epiteliale și are rol in reproducere.

Aportul de retinol trebuie să provină din alimentatie. Retinolul natural se gaseste in ficat, lapte, gălbenușul de ou, brânza și peștele gras, etc. Vitamina A (retinolul) naturală și sintetica prezintă activități biologice similare. Exista diferitele produse cu retinol, cum sunt produsele cosmetice și suplimentele alimentare.

VITAMINA D

La om, vitamina D,acționează ca un prohormon și corpul uman il poate sintetiza singur prin expunerea la soare. Pielea este principalul loc pentru sinteza de vitamina D3 mediată de UV-B și sinteza 1,25-dihidroxi vitaminei D3. Cantități mai mici de vitamina D2 și D3 provin din consumul  de alimente pe bază de produse animale, cum ar fi peștele gras sau gălbenușul de ou. Unele produse precum laptele si cerealele pot fi îmbogățite cu vitamina D.

Excesul de vitamina D (din suplimente alimentare mai rar din alimentatie) este stocat în grăsimea corpului și poate avea efecte toxice. Toxicitatea se manifesta prin: greață, vărsături, apetit scăzut, slăbiciune, scădere în greutate și constipație.

Pielea este unul dintre țesuturile cheie ale sistemului endocrin al organismului uman. Pe lângă rolul său în homeostazia calciului (mentinerea echilibrului) și integritatea osoasă, 1,25-dihidroxi vitamina D3 [1,25 (OH) 2D3] este de asemenea esențială pentru numeroase funcții fiziologice incluzând răspunsul imun, eliberarea citokinelor inflamatorii și reglarea creșterii și diferențierii țesuturilor normale și maligne din san, plămân și colon. 1,25 (OH) 2D3 protejează celulele pielii umane de moartea celulară indusă de UV și apoptoza.

O data cu cresterea in varsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D3 scade și, în consecință, efectul protector al vitaminei este redus. Prin urmare, vitamina D și suplimentarea cu calciu au o importanță deosebită în rândul populației vârstnice.
Chang et al, de asemenea, sugerează o asociere între îmbătrânirea pielii și nivelurile de 25 (OH) D3, un alt precursor al vitaminei D.

Multe alte studii care au testat tratamentul oral cu vitamina D au demonstrat prevenirea cancerului de piele, care este legată de efectele anti-îmbătrânire.

POLIFENOLII:

Polifenolii au atras atenția comunității de cercetare anti-îmbătrânire în ultimul deceniu, în principal din cauza proprietăților lor antioxidante. Studiile demonstreaza rolul lor  în prevenirea diferitelor boli asociate stresului oxidativ, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare și neurodegenerative.

Polifenolii se găsesc în fructe si băuturi derivate din plante, cum ar fi sucurile de fructe, ceaiurile si cafeaua. Legumele, cerealele, ciocolata și leguminoasele uscate sunt de asemenea surse pentru aportul total de polifenoli.

Câteva mii de molecule având o structură polifenolică au fost identificate în plante care sunt implicate, în general, în apărarea împotriva radiației UV sau a agresiunii de către agenții patogeni. În funcție de structura chimica, polifenolii pot fi împărțiți în mai multe grupuri funcționale diferite, cum ar fi acizii fenolici, flavonoidele, stilbenele și lignanele. Flavonoidele sunt de asemenea împărțite în flavone,  izoflavone și flavanone, fiecare cu o structură chimică ușor diferită.

S-a raportat că conținutul polifenolic al alimentelor poate fi redus prin metodele de preparare a mâncării. De exemplu, ceapa, care este o sursă majoră de acizi fenolici și flavonoizi, și roșiile pierd între 75% și 80% din conținutul lor inițial când sunt fierte peste 15 minute, 65% atunci când sunt gătite într-un cuptor cu microunde și 30% cand cartofii sunt prajiti.

Studiile de laborator privind diferiți polifenoli, cum ar fi polifenolii din ceaiul verde, proantocianidinele din semințele de struguri, resveratrolul, silimarina și genisteinul, efectuate pe animale pe o inflamație cutanată indusă de UV, stres oxidativ și leziuni ADN, au sugerat că acesti polifenoli in combinatie cu protecția solară, cresc capacitatea de a proteja pielea de efectele adverse ale radiațiilor ultraviolete, inclusiv riscul de apariție a cancerului de piele.

UBIQUINOL (COENZIMA Q10):

Coenzima Q10 (CoQ10) este o substanță endogenă (sintetizată de organism), asemănătoare vitaminelor, care este în principal stocată în țesuturile grase ale organismului. Este prezentă în  celulele eucariote, în primul rând în mitocondrii și joacă un rol important în lanțul de transport al electronilor în respirația celulară aerobă, generând energie. Ubiquinolul este de asemenea cunoscut ca un compus antioxidant puternic.

 Sursele  CoQ10 din alimentație includ peștii grași (cum ar fi somonul și tonul), organele (cum ar fi ficatul) și cerealele integrale. Cantitatea de CoQ10 necesară organismului uman poate fi obținută printr-o dietă echilibrată, totuși în farmacii CoQ10 este disponibila sub formă de suplimente alimentare. Ca substanță liposolubila este mai bine absorbita când este luata cu mese bogate în grăsimi. CoQ10 este, de asemenea, adăugată în diferite produse cosmetice.

PRE- ȘI PROBIOTICELE

Termenul de probiotic este definit ca “microorganisme vii, care, atunci când sunt consumate în cantități adecvate, conferă un efect asupra sănătății gazdei.”
Cele mai frecvent utilizate probiotice la om și la animale sunt enterococii, lactobacili și bifidobacteriile, care traiesc in mod natural in tractul intestinal.

Un prebiotic este o componentă alimentară neviabilă care conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei asociată cu modularea microbiotei. Oligofructoza și alte oligozaharide sunt prebiotice care au un efect semnificativ asupra populației de florei intestinale, stimulând populațiile bifidobacteriale.

În prezent, găsirea de alternative la antibiotice pentru tratamentul pielii este in voga in randul cercetatatorilor . S-a constatat că, similar microflorei intestinale, microbiota pielii joacă un rol benefic asupra sanatatii pielii.

Anumite probiotice (Lactobacillus johnsonii NCC 533)  pot ajuta la menținerea homeostaziei pielii prin modularea sistemului imunitar al pielii.

ACIZII GRAȘI ESENȚIALI (VITAMINA F):

Acizii grași esențiali sunt acizi grași polinesaturați derivați din acizii linolenici, linoleici și oleici. Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati de catre organismul uman și trebuie  consumate alimente bogate in acesti compusi.

Acizii grasi esentiali sunt prezenti in multe surse naturale, cum ar fi peștele și crustaceele, semințele de in, ulei de cânepă, uleiul de soia, uleiul de canola, semințele de chia, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui, legumele cu frunze, nuci, semințele de susan, avocado, somon și ton alb.  De asemnea exista suplimente alimentare pe baza de ulei de peste bogate in acizi grasi omega 3.

Acestia sunt esențiali pentru sinteza lipidelor tisulare, joacă un rol important în reglarea nivelurilor de colesterol și sunt precursori ai prostaglandinelor.

Cantitățile mai mari de acid linoleic au fost asociate cu o probabilitate mai scăzută de uscăciune senilă a pielii și atrofie cutanată ( simptome ale imbatranirii pielii), reducerea inflamatiei induse de UV, inhibarea formarii ridurilor provocata de expunerea cronica la radiatii UV si intensificarea sintezei de colagen.

---

Autor: Sara Saijari

Bibliografie:

Silke K. Schagen, Vasiliki A. Zampeli, Evgenia Makrantonaki, Christos C. Zouboulis , Discovering the link between nutrition and skin aging, 2012.